Am de învățat pentru un examen la facultate care e mâine, dar o să scriu ceva aici. You know what I mean.
Ești de la țară. Și ești atât de mândră de asta!! Uneori... Adevărul e că e superbă comuna din care provii. Mă refer atât la peisaje cât și la oameni. Aerul e mai curat ca la oraș, totul e verde primăvara, locul arată așa cum a fost creat.. Oamenii.. Ei bine, oamenii sunt muncitori. Aveți și răgălii, normal. Majoritatea sunt bătrâni sau copii, pentru că cei de vârstă medie au plecat să muncească în Italia, Spania sau mai știu eu ce țară în care oamenii sunt tratați mai bine. Sau cel puțin așa zic ei.
În același timp, uneori te simți inferioară celor din mediul urban. Și nu pentru că ar fi mai deștepți. De cele mai multe ori nu sunt. Aș putea garanta că cei care cresc în mediul rural muncesc mai mult pentru ce vor și sunt mai isteți. Doar că gura lumii e spurcată și rănește. ”Uite-o și pe aia. E de la țară.” Și râd. Râd pentru că nu știu cât ai muncit să ajungi unde ești sau cât e de greu să plătești chiria la oraș în fiecare lună. Nu știu că uneori ți-e dor de casă și că ai prefera să fii în patul tău, acolo unde e bine și ești protejată de oamenii care te iubesc. Ei fac mișto iar tu râzi. Apoi te gândești că a fost urât din partea lor, dar nu-i nimic, pentru că începi să te obișnuiești. Trec pe lângă tine și se gândesc de la ce second-hand ți-ai luat hainele alea pe care le porți de trei ori pe săptămână. Nu ai haine de la Zara sau Motivi, nu ai pantofi de la Tommy Hilfiger sau make-up marca Mac, deci ești varză. Te dai pe unghii cu ojă din Haotic și nu-ți schimbi cerceii niciodată. Ești teribilă. Te judecă.
Sunt și persoane care nu fac diferențe și apreciază locul din care provii. Și-au dat seama că e mai frumos la câmpie/munte decât printre betoane. Acei oameni sunt prietenii tăi.
Draga mea, sfat pentru tine: să te doară-ntre buci. Și nici acolo. Oamenii sunt judecați zilnic și din lucruri mai mărunte. Sătucul tău dintre munți e superb și sunt persoane care și-ar da averea să locuiască acolo pentru restul vieții în liniște și pace. Dă-le clasă celor ”de la oraș”, integrează-te și dovedește-le că ești mai bună ca ei.
Revenind, vreau să vă povestesc o întâmplare hazlie din anul I de facultate. În timp ce încă ne acomodam unele cu celelalte în cămin, am fost întrebată de o colegă de cameră dacă am baie acasă (like wc înăuntru, duș, apă curentă). Nu mi-a venit să cred ce auzisem :)) Răspunsul meu a fost: ”crezi că stau în peșteră?” Am fost întrebată și de televizor. Am râs toate atunci și râdem și acum când ne amintim (colega mea a devenit între timp cea mai bună prietenă, ca să vezi!). Atunci mi-am dat seama că probabil unii îi văd pe cei din mediul rural ca oameni ai cavernelor. Am făcut o glumiță, dar e parțial adevărat.
NdS. Sunt din Tazlău. E un sătuc ce în același timp e comună. Un fel de 2 în 1. Badass, right? E un loc minunat, de care uneori mi-e dor și abia aștept să-l revăd. Sunt mândră că provin de acolo. Sunt puține cuvinte, de aceea o să scriu altădată mai multe despre asta. Acum o să las doar câteva poze care să vă convingă cât de frumos e și că merită să mergeți acolo măcar o dată. Cius!
