sâmbătă, 5 decembrie 2015

Gaze mai puțin naturale



     Tocmai am citit pe un blog un articol care m-a făcut să îmi doresc să vă povestesc ceva. Mi s-a întâmplat în seara asta, acum vreo 30 de minute mai exact. Colega mea de apartament e plecată la prietenul ei, așa că eu am rămas singură acasă. Actually, cu Zeus. The God. Motanul casei. Păi, și, ca să vedeți, cum la 2 noaptea nu am avut ce face, mi-am găsit de treabă. 

*paranteză* Povestea implică un buchet mare de flori, superb de altfel, din 21 de trandafiri, albi și roșii, primiți de Sfântul Andrei de la un prieten. Mersi Fanu!

     So, am primit buchetul acum o săptămână, dar am observat că începeau să ofilească, să se desprindă petale, așa că, fetelor, pe voi mă bazez, GHICIȚI!! ȘOC! ȘOC! ȘOC! Am început să îi dau cu fixativ. Am șpreiat la ei de le-au sărit capacele. Să le ajungă. Când.. ȘOC ȘI MAI MARE!! Pornește alarma de gaz. M-am căcat pe mine de frică. Nu știam ce se aude și de unde vine. Zeus făcuse ochii cât cepele și fugea săracul dintr-o parte în alta a camerei ca la raliuri. Când mi-am dat seama că e alarma de gaz, cea sub a cărui senzor am eliminat gazele din tub, like a boss, mi-am luat panică și mai tare. Ce să fac? Am deschis geamul. Ok, nu se oprea. Logic că nu se oprea, că doar în cele două secunde nu s-a aerisit. Way to go, Monica! Nu îmi aminteam ce ne-a zis nenea ăla care a instalat-o. Memorie de pește. Am scos-o din priză, după care am ieșit pe hol și am oprit gazul de la sursă. Problem solver.

     Dar.. unde-i mâțul? Strig în cameră, strig pe hol, nimic. Pe fereastră nu sărise că l-aș fi văzut. În baie nu era, nici chiar după mașina de spălat. Strig iar și aud un mieunat de sirenă venind de sub pat. Iese bietul de el cu ochii mari bulbucați, cu o față de ”CE PLM?!?!”.  S-a liniștit..

     Florile. Eee, florile se odihnesc pe pervaz, afară, la aer. Sper să nu le mănânce păsările până mă trezesc sau să cadă :)))) Dormim cu fereastra rabatată în seara asta, baby. Ne îngheață curu dar nu murim intoxicați cu FIXATIV!!

     Cât despre Zeus, suntem prieteni. S-a cubărit în brațele mele ca o maimuțică ce e. Doarme ca un prunc. Un prunc mai păros. Cu o coadă. Și urechi păroase. Eh, ați înțeles voi. :3

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu